Greşeli de evitat în organizarea unei nunți

Sunt mulţi ani de când mă ocup de evenimente: nunţi, botezuri, majorate , zile onomastice şi am putut să sintetizez câteva aspecte importante şi câteva greşeli ce se fac constant atunci când protagoniştii încep pregătirile pentru unul din evenimentele menţionate.

    • Alegerea haotică de imagini de pe net ce nu au nici o legătură cu importurile de la noi din ţară de accesorii sau flori.
    • Alegerea unei teme este cel mai bun lucru, deoarece pe lângă sentimentul invitaţilor de a merge într-un loc în care gazda şi-a dat interesul (să nu uităm că îi chemăm la o petrecere la care ei fac un efort financiar) elementele de decor pot fi alese mult mai uşor şi impactul este mai mare.
    • “Culoarea” nu este o temă. Dacă apelezi la cineva ce se poate ocupa în întregime de eveniment, la cineva creativ şi deschis pentru nou, cu siguranţă vei avea de câştigat şi estetic şi financiar.
    • O altă greşeală este estimarea numărului de participanţi la eveniment în alegerea restaurantului. Estimările se fac însumând invitaţii părinţilor, naşilor şi cei ai protagoniştilor. Părinţii întotdeauna dau un număr greşit, bazându-se pe sloganul: “am fost la ei, vor veni şi la noi”. Greşit. Nu se respectă această regulă în zilele actuale. Puteţi avea multe surprize neplăcute şi să constataţi că aţi dat avansul la un restaurant cu mult peste capacitatea reală a evenimentului.
    • Sunaţi invitaţii cu o săptămână înainte de eveniment pentru confirmarea participării. Degeaba scrieţi pe invitaţie, degeaba le comunicaţi verbal când le-o înmânaţi. Trăim în România şi oamenii nu înţeleg (încă) ce înseamnă respectul faţă de organizarea evenimentului. Nu e nicio ruşine să puneţi mâna pe telefon şi să-i întrebaţi politicos dacă vă onorează invitaţia pentru a şti unde să îi plasaţi în sală alături de cunoscuţi.
    • Nu comunicaţi celor din jur cu lux de amănunte ce pregătiri faceţi. Există riscul de a vă demoraliza, de a vă da înapoi de la ceea ce visaţi, de a vă spune “ce vă mai trebuie“, “lasă că ştiu eu pe cineva“, “lasă că mie nu mi-a trebuit”. Pe bune, îi veţi chema şi când veţi cumpăra locuinţa sa îşi dea cu părerea ?