Povestea inelului de logodnă începe undeva în Egiptul Antic, se continuă în zilele noastre şi se va transmite mai departe în eternitate ca o mărturie a iubirii împărtăşite şi mărturisite a două suflete ce urmează să-şi unească destinele pe viaţă.
Inelul de logodnă marchează trecerea femeii care îl primeşte la statutul de soţie, dar are şi o notă figurativă, deoarece inelul de logodnă este un simbol al iubirii veşnice. Actul în sine al dăruirii şi, respectiv, al acceptării inelului de logodnă, reprezintă un moment crucial al existenţei unui cuplu, sau mai bine zis al existenţei unei familii (pentru că prin oferirea şi acceptarea acestui inel se înfăptuieşte practic “naşterea” unei noi familii).
Oferind inelul de logodnă, bărbatul îşi mărturiseşte dorinţa de a-şi petrece tot restul vieţii alături de cea pe care o consideră aleasa sa, iar acceptând inelul, viitoarea soţie alege să îşi supună dragostea şi viaţa unui singur bărbat. Obiceiul purtării inelului pe al patrulea deget al mâinii stângi (inelarul) nu este deloc întâmplător, acest deget fiind considerat corespondentul inimii.
Dacă inelul de logodnă ca simbol a rezistat trecerii timpului, modalitatea dăruirii acestuia a suferit în timp modificări. Dacă în urmă cu ceva vreme acest moment era considerat că având o semnificaţie deosebită, din păcate în zilele noastre din ce în mai multe cupluri transformă acest moment într-un act banal de achiziţionare al unei bijuterii. Astfel, gestul dăruirii în sine a scăzut ca importanţă, cuplurile uită de semnificaţia emoţională a acestui inel şi se concentrează exclusiv pe aspectul comercial-financiar al achiziţionării acestuia.
Încercaţi pe cât posibil ca pe lângă buget, criterii de selecţie a inelului, felul pietrei şi al metalului, să vă mai amintiţi şi de sentimentele persoanei care dăruieşte/primeşte acest inel.
