1. Peţitul
Mirele merge la viitorii săi socri înainte de a-i cere mâna iubitei sale. Dacă are consimţământul acestora, alege cu multă atenţie inelul de logodnă şi apoi o cere în căsătorie pe aleasa inimii. În zilele noastre peţitul este de cele mai multe ori o formalitate iar părinţii sunt înştiinţaţi după ce mirii au luat hotărârea să se căsătorească.
2. Ploconul
După ce îşi aleg naşii, tinerii miri trebuie să le facă acestora o vizită cu ploconul în braţe. Ploconul poate fi primit sau refuzat de către naşi, primirea acestuia echivalând cu acceptarea propunerii de a-i năşi pe tinerii miri. Apoi naşii trebuie să cinstească onoarea care li s-a făcut şi să desfacă o sticlă de vin sau de şampanie pentru a sărbători.
3. Bărbieritul mirelui
Acest obicei reprezintă tranformarea flăcăului în bărbat. Unul dintre cavalerii de onoare începe să îl bărbiereasca pe mire (se preface, dând cu spumă de ras, pe care apoi o curăţă cu latura neascuţită a unui cuţit). În tot acest timp, mirele ține cu multă grijă sub talpa piciorului banii cu care trebuie să-l plătească pe cel care îl bărbiereşte. În tot timpul bărbieritului, ceilalţi cavaleri de onoare şi lăutarii vor încerca să fure banii de sub piciorul mirelui, iar acesta să îi pazesca cu străşnicie, căci dacă ar rămâne fără bani, ar rămâne nebărbierit deci nu ar mai deveni bărbat.
4. Gătitul miresei
Naşa, mama, surorile şi domnişoarele de onoare o ajută pe mireasă să îmbrace rochia albă şi accesoriile pregătite. La final, naşa prinde în părul miresei voalul şi parura (de cele mai multe ori, mireasa are deja părul prins şi aranjat, inclusiv voalul şi parura, aşa încât naşa doar se preface, mişcând un pic de voal).
5. Hora mirilor
Aceasta horă se mai numeşte şi `nuneasca` şi are menirea de a celebra bucuria tuturor la vederea cuplului de miri alăturaţi pentru prima oară. Toţi nuntaşii, alături de miri, naşi şi socri, încing o horă mare în faţa casei miresei.
6. Aruncarea cu grâu şi orez peste proaspeţii miri
Deşi în zilele noastre acest obicei se practică doar la starea civilă, bătrânii spun că ar trebui păstrat şi la biserică, întrucât are o deosebită importanță. Pentru început, află ca boabele de grâu şi orez nu ar trebui să fie înlocuite cu confetii. Şi asta pentru că, atât grâul, cât şi orezul semnifică fecunditatea aruncată peste trupurile mirilor şi viaţa îmbelşugată ce îi aşteaptă. De asemenea, uralele şi muzica lăutarului nu sunt nici ele lipsite de semnificaţie. Zgomotul este menit de a alunga spiritele rele ce vin în ziua nunţii pentru a le lua din darurile divine ale cuplului.
7. Scoaterea jartierei de pe piciorul miresei
Un moment ce, uneori, poate fi jenant, datează încă din epoca paleolitică. Jartiera are proprietăţi magice, investind-o pe mireasă cu puteri supranaturale. După acest moment, mirele aruncă jartiera către ceilalţi burlaci de la nuntă. Cel ce o va prinde se va căsători primul pentru că va fi cel vrăjit de farmecele feminine.
8. Aruncarea buchetului miresei
Legenda spune că demult, în Anglia, fetele nemăritate de la o nuntă au vrut să păstreze bucăţi din materialul veștmintelor şi din florile miresei, sfâşiindu-i acesteia rochia. De atunci, mireasa alege ca la sfârşitul nunţii să arunce buchetul, cea mai norocoasă fiind şi următoarea care se va căsători.
9. Mireasa trebuie să poarte “Something old, something new, something borrowed and something blue”
Ai auzit asta prima dată în filmele americane şi te-ai întrebat mirat ce semnifică. Ei bine, obiceiul de a purta la nuntă ceva vechi, ceva nou, ceva împrumutat şi ceva albastru vine de fapt din Anglia secolului XIX şi reprezintă uniunea cu trecutul şi în special cu familia miresei (obiectul vechi ce este, de regulă, un obiect moştenit de la mama sau bunica), speranţa de a avea noroc în căsnicie (ceva nou), încercarea de a prelua din experienţă şi succesul altei femei căsătorite (ceva împrumutat). Necesitatea purtării unui obiect albastru, poate fi interpretat ca pe un fel de uniune cu bărbatul iubit, ştiindu-se faptul că albastrul reprezintă culoarea masculinităţii. Pe de altă parte, această culoare este şi mesagerul liniştii şi al siguranţei.
10. Schimbul de verighete
Te-ai gândit că acel inel simbolizează cercul închis al uniunii dintre cei ce se căsătoresc, în care nimeni şi nimic nu trebuie să intervină. Cu toate astea, se poate să nu fi aflat că legenda egipteană avansează ipoteza conform căreia prin degetul inelar stâng trece vâna iubirii ce duce la inimă. Astfel, verighetele identice ce ating aceasta venă vor păstra veşnic sentimentele pure de iubire.
